BestCluj.com este cealaltă publicație a asociației — jumătatea locală a aceleiași idei ca site-ul ăsta. Dacă FutureHubs.eu documentează orașe europene, BestCluj se ocupă de galeriile, teatrele, muzeele, atelierele și artiștii unui singur oraș: cel care a produs pictorii pe care lumea îi trece azi la Școala de la Cluj.

În aprilie, baza lui de date a fost ștearsă.

Ce a mai rămas

Site-ul mergea pe WordPress. Când am intrat, tabelul de articole conținea un hello-world, o pagină de exemplu, un nume de site gol și un singur cont de autor pe care nu-l recunoștea nimeni. Cineva umblase și prin fișiere — resturile obișnuite în rădăcina site-ului, datate spre mijlocul lui mai. Copiile de siguranță de pe server ajungeau doar până la sfârșitul lui august, la luni după. Fiecare dintre ele era o copie fidelă a unui site gol.

Asta e partea la care merită să stai puțin. Backup-urile au funcționat. Doar că au salvat pierderea.

Ce avea Internet Archive și ce nu

Wayback Machine capturase pagina principală — de două ori, în iunie 2024 și în martie 2025, identice. Ăsta a fost tot salvamarul.

/about-us/, /call-to-creatives/, /call-for-sponsors/ și /news/ fuseseră toate publice; logurile de acces ale serverului arată că oamenii le citeau. Au zero capturi. Nimeni, noi inclusiv, nu îndreptase vreodată un crawler spre ele, iar acea versiune pur și simplu nu mai există. A fost rescrisă de la zero.

Imaginile au supraviețuit din întâmplare. Un snapshot al întregului director al site-ului, urcat într-un repository privat cu mai bine de un an înainte dintr-un motiv fără legătură, s-a dovedit a fi singura copie rămasă a materialului vizual: 22 de ilustrații și 16 fotografii din Cluj-Napoca — catedrala, Palatul Telefoanelor — 40 MB de PNG care s-au întors ca 6 MB de WebP.

Un detaliu care spune tot despre verificarea propriului site

Footerul arhivat afișa un număr de telefon românesc. Linkul tel: din spatele lui trimitea către un număr spaniol care nu sună nicăieri.

Oricine citea pagina vedea numărul corect. Oricine îl apăsa pe telefon — adică majoritatea — nu ajungea nicăieri. Nu avem idee de cât timp era așa, pentru că nimeni nu-și apăsase vreodată propriul footer.

Ce este acolo acum

Site-ul a fost reconstruit ca site static bilingv și a intrat în funcțiune pe 5 septembrie 2026. Publică în acest moment 232 de pagini: 116 în engleză și 116 în română, o oglindă exactă, nu un site englezesc cu o română adăugată ulterior.

În ele: 59 de locuri, 18 artiști, 13 texte de jurnal, patru instituții-reper și patru intrări despre meșteșug. Nu există bază de date de șters, pentru că nu există bază de date — fiecare pagină e un fișier ținut în control de versiune, iar tot site-ul poate fi reconstruit din acel repository, pe orice găzduire, în câteva minute.

Ce i-aș spune oricui ține un site cultural

Munca ta nu e arhivată pentru că e online. E arhivată pentru că a făcut cineva o copie, iar acel cineva ești, de obicei, tu.

Internet Archive e o instituție remarcabilă și nu e un serviciu de backup — capturează ce apucă să ajungă, iar la noi a ajuns la o singură pagină. Dacă o pagină contează, trimite-o tu la Wayback Machine, azi, și ține textul undeva unde nu e serverul pe care e servit.

Am pierdut patru pagini de scris despre artiști din Cluj. Nimeni nu le-a atacat pe ele anume; au fost daune colaterale. Sunt pierdute într-un fel pe care banii nu-l pot repara, iar motivul e că singura copie stătea într-o bază de date, pe o singură mașină.